Andrei e într-un apel video cu profesoara lui de engleză, în Iași. Vrea să spună „tomorrow”. Îi iese morgen.
E germană. A început germana acum trei luni, engleza acum doi ani, și acum limba nouă intră peste cea veche. Pe orice forum ar căuta, primește același sfat: nu învăța niciodată două limbi apropiate în același timp.
Sfatul are dreptate despre ce s-a întâmplat în apelul acela. Despre ce se întâmplă când Andrei citește, greșește în mare parte.
Încearcă întâi metoda: Generează prima ta poveste bilingvă
De ce îți iese cuvântul greșit?
Când vrei să spui un cuvânt, memoria nu îți dă un singur răspuns. Îți dă toate cuvintele pe care le știi pentru lucrul acela. Mâine, tomorrow, morgen. De obicei câștigă cel bun. Cel pe care l-ai folosit cel mai recent pornește însă cu un avantaj.
O echipă de cercetători din Nijmegen, în Olanda, a testat asta direct. Adulți olandezi au învățat 40 de cuvinte noi în spaniolă în prima zi. A doua zi au numit jumătate dintre lucrurile acelea în engleză sau în olandeză, după imagini. Apoi toți au fost testați din nou pe cuvintele spaniole.
Cuvintele pe care tocmai le spuseseră în altă limbă le-au ieșit mai prost. Cam 10% din sunetele lor erau greșite, față de 4% la cuvintele pe care nu le atinseseră. Au fost și mai lenți, iar încetinirea a fost mai mare când cealaltă limbă era engleza, cealaltă limbă străină a lor, decât când era olandeza.
După o săptămână, diferența scăzuse la 14% față de 10%. Atunci era prea mică pentru a fi siguri că e reală.
Aceeași echipă a făcut apoi experimentul invers. I-a învățat cuvinte spaniole pentru lucruri pe care oamenii le știau deja în engleză. După aceea, și-au amintit mai puțin precis acele cuvinte englezești. Nici nu au devenit mai rapizi la ele, cum s-a întâmplat cu cuvintele englezești care nu aveau un geamăn nou în spaniolă.
Acesta e morgen-ul lui Andrei, măsurat în laborator. Dar uită-te ce le-au cerut toate aceste teste oamenilor: să scoată un cuvânt din memorie și să-l spună. Nimeni nu a fost rugat să recunoască un cuvânt pe pagină.
Ce se schimbă când citești?
Cititul e altă sarcină. Cuvântul e deja în fața ta. Treaba ta e să știi ce înseamnă, nu să-l găsești.
Concurența nu dispare. Într-un studiu, 20 de oameni care vorbeau deja spaniolă și engleză au învățat o limbă inventată, în care literele se citeau altfel decât în ambele. Cuvintele care semănau cu cuvinte englezești sau spaniole au fost mai grele la început. Cele care semănau cu cuvinte din ambele limbi și-au revenit cel mai încet. Totuși, toți au atins ținta antrenamentului, iar la un test ulterior cu sunet au ales imaginea corectă în 99% din cazuri. Interferența a fost reală și s-a micșorat cu exercițiul.
Finlanda a făcut fără să vrea o versiune mult mai mare a acestui experiment. Cam un finlandez din douăzeci crește vorbind suedeza, o limbă apropiată de engleză. Ceilalți cresc cu finlandeza, care nu e deloc înrudită cu engleza. De decenii, testele de engleză din școlile finlandeze arată același tipar: vorbitorii de suedeză iau rezultate mai bune, iar diferența e și mai mare la ascultare.
Vorbitorii de suedeză fac și mai multe greșeli care vin din propria limbă. Împrumută un cuvânt suedez care seamănă cu unul englezesc și înseamnă altceva. Deci fac mai multe greșeli de transfer și iau note mai bune. O limbă asemănătoare te costă câteva cuvinte greșite și îți dă înapoi tot ce poți înțelege fără să ți se predea. Când citești, partea pe care o observi e câștigul.
O limită: datele din Finlanda sunt despre o limbă maternă care ajută la una străină. Două limbi străine învățate în paralel sunt o versiune mai slabă a aceluiași lucru, pentru că niciuna nu e la fel de solidă ca limba cu care ai crescut.
O a doua limbă o încetinește pe prima?
Cercetarea despre oamenii care vorbesc deja două limbi arată în direcția opusă. O analiză din 2018 a studiilor pe adulți și copii a găsit că oamenii care știu mai multe limbi învață de obicei mai bine una nouă, mai ales vocabularul. Într-un studiu, oameni care vorbeau engleză și spaniolă sau engleză și chineză mandarină au reținut mai multe cuvinte inventate decât cei care vorbeau doar engleză. Cuvintele noi nu semănau cu nimic din ce știau.
Asta nu dovedește că ajută să studiezi două limbi în paralel. Acele studii compară oameni bilingvi cu oameni care vorbesc o singură limbă, nu oameni care au studiat două limbi deodată cu oameni care au studiat una. Nu am găsit niciun studiu controlat, pe termen lung, cu adulți care încep două limbi noi în același timp. Deci nu există dovezi bune că studiul în paralel strică vreuna dintre limbi și nici că o grăbește.
Probabil ai trecut deja prin asta. În școala românească, a doua limbă modernă începe de obicei în clasa a V-a, în paralel cu prima. Mulți își amintesc că a doua s-a stins după ce au terminat școala. Puțini își amintesc că prima a avut de suferit.
Cel mai clar cost e aritmetica. Treizeci de minute pe zi înseamnă cam 180 de ore pe an. Împărțite la două limbi, sunt cam 90 de ore fiecare. Fiecare limbă înaintează cam la jumătate din viteza pe care ar fi avut-o.
Celălalt cost e neglijența. Când 97 de studenți germani s-au întors acasă după aproximativ cinci luni de studii în Spania, au pierdut în medie 4% din scorul la denumirea de imagini în spaniolă în următoarele șase luni. Unii au pierdut mult mai mult, iar câțiva au progresat. Unul dintre cei mai clari predictori a fost cât de multă spaniolă au folosit în continuare. Cât de multă engleză au folosit nu a contat clar. Riscul nu a fost că cealaltă limbă a dat buzna. A fost că prima a tăcut.
Cum îți împarți timpul între două limbi?
Începe a doua limbă atunci când prima poate duce o poveste ușoară fără dicționar la fiecare rând. O limbă pe care o citești deja comod rezistă mai bine la interferență decât una pe care încă o construiești. E o deducție din rezultatele de laborator, nu ceva testat de un studiu de-a lungul a câteva luni, dar se potrivește cu felul în care interferența s-a stins cu exercițiul.
Citește în ambele limbi în fiecare zi, chiar dacă în cea mai puternică e vorba doar de zece minute. Folosirea a ținut în viață spaniola studenților germani.
Ține traducerea în limba ta cea mai puternică. Într-un studiu, vorbitori de ebraică care știau și engleză au învățat cuvinte germane mai bine din traduceri în ebraică decât din traduceri în engleză. Asta deși engleza e mult mai apropiată de germană. Pentru Andrei, asta înseamnă să citească povești în germană cu traducerea în română, nu în engleza lui încă în construcție.
Înainte să vorbești, încălzește-te în limba pe care urmează s-o folosești. Câștigă cuvântul folosit cel mai recent. Zece minute dintr-o poveste în engleză înainte de apel îi dau englezei avantajul acela, nu germanei.
Iar când două limbi apropiate au un cuvânt care arată la fel, verifică-l în amândouă. Prinzi „prietenii falși” mai repede pe pagină decât într-un apel.
Când e mai bine să înveți o singură limbă odată?
Dacă ai un examen la una dintre ele, dă-i toate orele până la examen. Jumătate din viteză e un cost real când există o dată fixă.
Dacă timpul total de studiu e sub douăzeci de minute pe zi, fiecare limbă va primi atât de puțin încât niciuna nu prinde avânt. O limbă care se mișcă e mai bună decât două care abia se mișcă.
Cel mai greu caz sunt două limbi apropiate, amândouă de la zero, cum ar fi spaniola și portugheza. În studiul cu limba inventată, cuvintele care semănau cu cuvinte din alte două limbi s-au fixat cel mai încet. Dacă începi ambele de la zero, fiecare cuvânt nou are un aproape-geamăn care se luptă cu el. Unii o fac, dar așteaptă-te la mai multe momente morgen în primele luni și așteaptă-te ca ele să se rărească pe măsură ce o limbă devine mai puternică.
Andrei nu avea nevoie să renunțe la germană. Avea nevoie de engleză în fiecare zi, de un rând în română sub germana lui și de zece minute de citit în engleză înainte de fiecare apel. Încurcăturile apar când vorbește. Când citește, cele două limbi mai mult se ajută. Generează prima ta poveste bilingvă la nivelul tău, în oricare dintre ele, și vezi cum stau cele două una lângă alta.
Lecturi recomandate: